CUMETRÍȚĂ, cumetrițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui cumătră. [Var.: (reg.) cumătríță s. f.] – Cumătră + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cumetríță s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. cumetríței; pl. cumetríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink