CUMINȚÍE s. f. (Rar) Cumințenie (1). – Cuminte + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUMINȚÍE f. v. CUMINȚENIE. /cuminte + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CUMINȚÍE s. v. ascultare, chibzuială, chib-zuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, supune-re, tact.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cumințíe s. f., art. cumințía, g.-d. cumințíi, art. cumințíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink