CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui cumnat. – Cumnat + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cumnățél s. m., pl. cumnățéi, art. cumnățéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink