CUPÓLĂ, cupole, s. f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din fr. coupole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUPÓLĂ s.f. 1. Construcție executată din zidărie, din metal etc. asemănătoare bolții; boltă. 2. Structură anatomică în formă de boltă. ♦ Parte boltită a unui aparat. [< it. cupola, fr. coupole].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUPÓLĂ s. f. 1. boltă semisferică a unui edificiu. 2. structură anatomică în formă de boltă. 3. parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, parașute etc. 4. formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg. (< fr. coupole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CUPÓLĂ s. boltă, (înv.) colă, sclip, (turcism înv.) cubea. (~ la o turlă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cupólă s. f., g.-d. art. cupólei; pl. cupóle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUPÓLĂ ~e f. 1) Partea interioară, boltită, cu baza circulară a acoperișului unui edificiu; boltă. 2) Structură anatomică în formă de boltă. /<fr. coupole
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink