CURÁJ s. n. Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăție. ◊ (Cu valoare de interjecție) Fii îndrăzneț, tare! nu te lăsa!; [Var.: (pop.) coráj s. n.] – Din fr. courage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURÁJ s.n. Îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter. [< fr. courage, cf. it. coraggio < lat. cor – inimă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CURÁJ s. n. îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter. (< fr. courage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CURÁJ s. 1. bărbăție, bravură, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dârzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (Dovedește un mare ~ în acțiunile sale.) 2. v. vitejie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Curaj ≠ lașitate, teamă, frică
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
curáj (-juri), s. n. – 1. Vitejie, temeritate. – 2. Furie, mînie. – Var. (pop.) coraj. Mr. curagiu. Fr. courage, it. coraggio (sec. XVIII). Sensul 2 se potrivește mai bine pentru var., cf. sp. coraje. Cuvîntul mr. provine din it. – Der. curajos, adj., din fr. courageux; încuraja, vb. (a îmbărbăta, a anima, a stimula), din fr. encourager; încurajator, adj. (de încurajare); descuraja, vb. (a demoraliza, a demobiliza), format pe baza fr. décourager; descurajator, adj. (care descurajează).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
curáj s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURÁJ1 n. Trăsătură de caracter care-l caracterizează pe omul fără teamă; îndrăzneț. Act de ~. /<fr. courage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CURÁJ2 interj. (se folosește pentru a îmbărbăta pe cineva). /<fr. courage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink