CURATÉLĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele. – Din fr. curatelle, lat. curatela.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURATÉLĂ s.f. Instituție legală pentru ocrotirea și administrarea intereselor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. [< fr. curatelle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CURATÉLĂ s. f. instituție juridică pentru ocrotirea intereselor și administrarea bunurilor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. (< fr. curatelle, lat. curatela)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
curatélă s. f., g.-d. art. curatélei; pl. curatéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURATÉLĂ ~e f. Instituție legală care administrează și ocrotește interesele unui minor sau ale unui adult incapabil. ◊ A pune (pe cineva) sub ~ a încredința pe cineva unui curator. /<fr. curatelle, lat. curatela
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink