CURATÍV, -Ă, curativi, -e, adj. Care lecuiește, vindecă. ◊ Medicină curativă = parte a medicinii care se ocupă cu tratarea și cu vindecarea bolilor. – Din fr. curatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURATÍV, -Ă adj. Care vindecă; (fam.) tămăduitor. [< fr. curatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CURATÍV, -Ă adj. care vindecă o medicină ~ă = parte a medicinei care se ocupă cu tratarea și vindecarea bolilor. (< fr. curatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CURATÍV adj. (MED.) (rar) lecuitor, tămăduitor, vindecător. (Tratament ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curatív adj. m., pl. curatívi; f. sg. curatívă, pl. curatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURATÍV ~ă (~i, ~e) Care vindecă; care lecuiește. /<fr. curatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink