CURATÓR, curatori, s. m. Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă. – Din fr. curateur, lat. curator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURATÓR s.m. Cel însărcinat cu o curatelă. [< lat. curator, cf. fr. curateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CURATÓR s. m. 1. persoană care exercită atribuțiile stabilite printr-o curatelă. 2. cel care lichidează o firmă falimentară. 3. administrator al unei case memoriale. (< fr. curateur, lat. curator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
curatór s. m., pl. curatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURATÓR ~i m. Persoană care are anumite obligații, stabilite prin curatelă, față de cineva. /<fr. curateur, lat. curator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink