Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
CURB, -Ä‚, curbi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre linii) ÃŽn formă de arc; arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. S. f. 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă. 2. Linie care reprezintă grafic o relaÈ›ie între două mărimi variabile, trecute una în abscise È™i cealaltă în ordonate. 3. PorÈ›iune din traseul unei căi de comunicaÈ›ie terestră cu axa curbă (I), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. ◊ Expr. A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti. 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variaÈ›iilor unui fenomen. Curbă de temperatură. 5. (ÃŽn sintagmele) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care uneÈ™te punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care uneÈ™te punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 6. (Ec. pol.; în sintagma) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931 – 1933, în România, reducerii salariilor È™i pensiilor muncitorilor È™i funcÈ›ionarilor publici. – Din fr. courbe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURB, -Ă adj. (Despre linii) Arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex). [< fr. courbe, cf. lat. curvus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CURB, -Ä‚ I. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. s. f. 1. linie care reprezintă grafic o relaÈ›ie între două mărimi variabile. ♦ cotitură în formă de arc. ♦ (despre vehicule) a lua ~ ă = a vira. 2. linie care descrie grafic fazele succesive ale variaÈ›iilor unui fenomen. 3. ~ de nivel = linie care uneÈ™te punctele cu aceeaÈ™i altitudine ale unei suprafeÈ›e de teren; izohipsă. (< fr. courbe, lat. curvus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CURB adj. v. încovoiat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curb (cúrbă), adj. – ÃŽndoit, încovoiat, arcuit. Fr. courbe. – Der. (din fr.) curbă, s. f.; curba, vb.; curbură, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
curb adj. m., pl. curbi; f. sg. cúrbă, pl. cúrbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURB ~ă (~i,~e) (despre linii) Care are formă de arc; încovoiat. /<fr. courbe, lat. curbus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÚRBÄ‚ ~e f. 1) Linie în formă de arc; linie arcuită. 2) Linie care reprezintă grafic fazele succesive, variabile, caracteristice unui fenomen. 3) Cotitură în formă de arc (a unui râu, a unui drum). ◊ A lua ~a a face un viraj. ~ de nivel curbă care uneÈ™te pe o hartă punctele aflate la aceeaÈ™i altitudine. /<fr. courbe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÚRBÄ‚ s.f. 1. Linie care reprezintă grafic o relaÈ›ie între două mărimi variabile. ♦ Cotitură în formă de arc. ◊ (Despre vehicule) A lua curba = a vira. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variaÈ›iilor unui fenomen. 3. Curbă de nivel = linie care uneÈ™te punctele de egală altitudine ale pământului. [< fr. courbe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÚRBĂ s. 1. v. cotitură. 2. cotitură, viraj. (La ~ lasă vehiculul în viteză redusă.) 3. (GEOGR.) curbă batimetrică = izobată; curbă de nivel = izohipsă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cúrbă s. f., g.-d. art. cúrbei; pl. cúrbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink