Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: curb (adjectiv) , curba (verb tranzitiv)   
CÚRBĂ s.f. 1. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. ♦ Cotitură în formă de arc. ◊ (Despre vehicule) A lua curba = a vira. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 3. Curbă de nivel = linie care unește punctele de egală altitudine ale pământului. [< fr. courbe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÚRBĂ s. 1. v. cotitură. 2. cotitură, viraj. (La ~ lasă vehiculul în viteză redusă.) 3. (GEOGR.) curbă batimetrică = izobată; curbă de nivel = izohipsă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cúrbă s. f., g.-d. art. cúrbei; pl. cúrbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURB, -Ă, curbi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre linii) În formă de arc; arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. S. f. 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă. 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și cealaltă în ordonate. 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă (I), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. ◊ Expr. A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti. 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. Curbă de temperatură. 5. (În sintagmele) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 6. (Ec. pol.; în sintagma) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931 – 1933, în România, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici. – Din fr. courbe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CURBÁ ~éz tranz. A face să se curbeze; a arcui; a coroia; a încovoia; a cambra. /<fr. courber
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CURBÁ mă ~éz intranz. A căpăta formă de curbă; a se arcui; a se cambra; a se coroia; a se încovoia. /<fr. courber
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CURB ~ă (~i,~e) (despre linii) Care are formă de arc; încovoiat. /<fr. courbe, lat. curbus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÚRBĂ ~e f. 1) Linie în formă de arc; linie arcuită. 2) Linie care reprezintă grafic fazele succesive, variabile, caracteristice unui fenomen. 3) Cotitură în formă de arc (a unui râu, a unui drum). ◊ A lua ~a a face un viraj. ~ de nivel curbă care unește pe o hartă punctele aflate la aceeași altitudine. /<fr. courbe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CURB, -Ă adj. (Despre linii) Arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex). [< fr. courbe, cf. lat. curvus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CURBÁ vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CURB, -Ă I. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. s. f. 1. linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. ♦ cotitură în formă de arc. ♦ (despre vehicule) a lua ~ ă = a vira. 2. linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 3. ~ de nivel = linie care unește punctele cu aceeași altitudine ale unei suprafețe de teren; izohipsă. (< fr. courbe, lat. curvus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CURBÁ vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CURB adj. v. încovoiat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CURBÁ vb. 1. v. încovoia. 2. v. apleca. 3. v. îndoi. 4. a (se) frânge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curb (cúrbă), adj. – Îndoit, încovoiat, arcuit. Fr. courbe.Der. (din fr.) curbă, s. f.; curba, vb.; curbură, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
curb adj. m., pl. curbi; f. sg. cúrbă, pl. cúrbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
curbá vb., ind. prez. 1 sg. curbéz, 3 sg. și pl. curbeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)