CURCÁN, curcani, s. m. 1. Pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai (Meleagris gallopavo); p. rest. masculul curcii. ◊ Expr. A se umfla în pene ca un curcan = a se îngâmfa, a-și da aere. ♦ (Depr.; în trecut) Sergent de stradă; vardist. 2. Fig. Poreclă dată dorobanților români din războiul de la 1877 – 1878. – Curcă + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURCÁN s. 1. (ORNIT.; Meleagris gallopavo) (Transilv.) corcodan, (prin Transilv.) puicoi, (Ban.) tutcan. 2. (MIL., IST.) v. dorobanț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curcán s. m., pl. curcáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURCÁN ~i m. Pasăre domestică, de talie mare, cu coada lată care se desface în evantai, crescută pentru carnea ce posedă valoroase calități dietetice. ◊ A se umfla în pene ca un ~ a-și da aere. /curcă + suf. ~an
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MOȚUL-CURCÁNULUI s. v. busuioc-roșu, răculeț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NASUL-CURCÁNULUI s. v. busuioc-roșu, moțul-curcanului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
móțul-curcánului (bot.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURCÁN (‹ curcă) s. m. (ZOOT.) Pasăre din ordinul galiformelor, care trăiește în stare sălbatică în S.U.A. și Mexic, de c. 45-70 cm, cu coada lată, ce o desfășoară sub formă de evantai (Meleagris gallopavo); a fost singura pasăre domesticită de azteci, iar europenii l-au adus, la c. 1500, pe vechiul continent, ca pasăre domestică; este crescut pentru producția de carne; p. restr. masculul curcii.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CURCANI, com. în jud. Călărași, pe Argeș; 5.563 loc. (1991). Stație de c. f.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink