CURCUBÉTĂ, curcubete, s. f. (Reg.) 1. Dovleac (Cucurbita pepo maxima). 2. Tigvă. [Var.: curcubắtă s. f.] – Lat. cucurbita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURCUBÉTĂ s. v. dovleac, pepene, tărtă-cuță, tigvă, tâlv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curcubétă (curcubéte), s. f. – 1. Dovleac (Cucurbita pepo). – 2. Plantă (Aristolochia clematitis). – 3. Dovleac uscat. – 4. Cap, dovleac, țeastă. 5. Varietate de pere. – Var. cucurbe(a)tă, curcube(a)tă. Mr. curcubetă. Lat. cucurbĭta (Pușcariu 426; Candrea-Dens., 420; REW 2367; DAR); cf. it. corbezza (‹ *cucurbitea). – Der. cucurbețică (var. cucurbețea), s. f. (nume dat mai multor plante, Bryonia alba, Bryonia dioica, Coccinia indica, Aristolochia clematitis).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
curcubétă s. f., pl. curcubéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURCUBÉTĂ ~e f. pop. rar 1) Plantă târâtoare cu fructe mari, rotunde sau lun-guiețe; dovleac; bostan. 2) depr. Cap de om; tigvă. /<lat. cucurbita
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink