CURÉCHI s. m. 1. (Reg.) Varză. 2. (În sintagma) Curechi-de-munte = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri (Ligularia glauca). – Lat. colic(u)lus (= cauliculus).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURÉCHI n. reg. Plantă legumicolă, cu frunze groase și ondulate care, acoperindu-se unele pe altele, formează o căpățână compactă; varză. /<lat. coliculus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CURÉCHI s. v. varză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curéchi (curéchi), s. m. – Varză. Lat. *colĭculus (Cipariu, Elem., 18; Pușcariu 460; Candrea-Dens., 456; REW 1727; DAR; Rosetti, I, 66); cf. it. colecchio, sp. colleja. – Der. curechiu, adj. (verde, verzui); curechiște, s. f. (cîmp de varză); curecher, s. m. (cultivator de verze). Nefolosit în Munt. și Olt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
curéchi s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BUHĂ-DE-CURÉCHI s. v. bohoci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CURECHI-DE-CÂMP s. v. rapiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CURECHI-DE-STÂNCĂ s. v. rujă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curéchi-de-múnte s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink