CURELÚȘĂ, curelușe, s. f. Diminutiv al lui curea (1). – Curea + suf. -ușă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURELÚȘĂ s. (turcism înv.) căiuș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curelúșă s. f., art. curelúșa, g.-d. art. curelúșei; pl. curelúșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink