CURIÉR, -Ă, (1) curieri, -e, s. m. și f., (2) s. n., (3) curiere, s. n. 1. S. m. și f. Factor poștal. ♦ Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. ♦ Ștafetă. 2. S. n. (Înv.) Corespondență care se trimite sau se primește deodată; poștă. 3. S. n. (Înv.) Nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații. [Pr.: -ri-er] – Din fr. courrier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURIÉR, -Ă s.m. și f. 1. Factor poștal; cel care transportă corespondența, mesajele unei instituții. ◊ Curier diplomatic = funcționar la Ministerul de externe care duce poșta diplomatică. ♦ Ștafetă. 2. Transportul scrisorilor, al ziarelor etc. ♦ Scrisorile expediate sau cele care sosesc undeva. ♦ Cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. [Pron. -ri-er. / < fr. courrier, cf. it. corriere, germ. Kurier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CURIÉR, -Ă I. s. m. f. cel care transportă la destinație corespondență, mesaje etc.; factor poștal. ◊ ștafetă. II. s. n. 1. transportul scrisorilor, al ziarelor etc. ◊ scrisorile expediate sau primite deodată. 2. mijloc de transport (vehicul, navă, avion) care servește la transportul corespondenței sau asigură un serviciu comercial regulat. 3. cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. (< fr. courrier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CURIÉR s. mesager, ștafetă, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit un ~ călare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CURIÉR s. v. factor, poștar, poștaș, poștă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curiér (persoană) s. m. (sil. -ri-er), pl. curiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
curiér (corespondență, publicație, rubrică) s. n. (sil. -ri-er), (publicații, rubrici) pl. curiére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURIÉR ~i m. 1) Persoană care duce corespondența unei instituții. ◊ ~ diplomatic lucrător la ministerul de externe care transportă poșta diplomatică. 2) înv. Buletin informativ tipărit periodic, care cuprinde informații dintr-un domeniu oarecare. [Sil. -ri-er] /<fr. courrier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CURIER DE AMBE SEXE, prima revistă literară din Țara Românească, supliment al ziarului „Curierul românesc”. A apărut la București, bilunar, între 1837 și 1847, sub conducerea lui I. Heliade Rădulescu.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CURIERUL JUDICIAR, publicație juridică săptămînală. Apărută în România între anii 1892 și 1948.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CURIERUL ROMÂNESC, gazetă politică, comercială și literară. A apărut la București, cu intermitențe și cu o periodicitate variabilă, între 1829 și 1859. Editată de I. Heliade Rădulescu. Primul periodic în lb. română apărută în Țara Românească.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink