CURSÍV, -Ă, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgător, ușor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, f.) Text tipărit cu caractere de tipar cursive. – Din fr. cursif, lat. cursivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURSÍV, -Ă adj. 1. (Despre vorbire sau scriere) Curgător, fluent, ușor. 2. (Despre caractere de literă) Aplecat către dreapta; care imită scrisul de mână; italic. [< fr. cursif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CURSÍV, -Ă I. adj. (despre vorbire, scriere) curgător, fluent, ușor. II. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) înclinat spre dreapta, imitând scrisul de mână; italic. III. s. n. material publicistic de proporții reduse, scris fluent și cules cu astfel de caractere. (< fr. cursif, lat. cursivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CURSÍV adj. (TIPOGR.) italic, (înv.) curent. (Caracter ~ de literă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CURSÍV adj. v. fluent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cursív adj. m., pl. cursívi; f. sg. cursívă, pl. cursíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURSÍV1 ~e n. Text cules cu litere aplecate spre dreapta, imitând scrisul de mână. /<fr. cursif, lat. cursivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CURSÍV2 adv. (despre stil sau vorbire) Fără efort; fluent; curent; curgător. /<fr. cursif, lat. cursivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CURSÍV3 ~ă (~i, ~e) (despre stil sau vorbire) Care se caracterizează prin fluență, lipsă de efort; curgător; curent; fluent. /<fr. cursif, lat. cursivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink