Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CURTENÉSC, -EÁSCĂ, curtenești, adj. De (la) curte (I 3), ca de la curte, de curtean. – Curtean + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURTENÉSC, -EÁSCĂ adj. de curte. ◊ (despre poezia e*****ă a evului mediu și a Renașterii) care exprimă un adevărat cult pentru femeie. (< curtean + -esc)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
curtenésc adj. m., f. curteneáscă; pl. m. și f. curtenéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURTENÍ, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CURTENÍ ~ésc tranz. înv. (femei) A face curte; a curta. /Din curtean
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CURTENÍ vb. v. curta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curténi s.m. pl. (înv.) 1. persoane care îndeplinesc slujbe la curtea domnească. 2. soldați din garda călăreață a domnitorului; viteji, slujitori, ostași de curte.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
curtení, curtenésc, vb. IV (înv.) 1. a curta, a face curte (cuiva). 2. a lua pe cineva în serviciul unei curți (domnești sau boierești). 3. a recomanda, a susține pe cineva, a pune o vorbă bună pentru cineva. 4. a vizita pe cineva acasă; a i se închina. 5. (refl.) a se ciopli, a se stila, a învăța manierele elegante.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
curtení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenésc, imperf. 3 sg. curteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. curteneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink