CURTÍNĂ, curtine, s. f. Porțiune de zid care unește flancurile a două bastioane. ♦ Fiecare dintre părțile pavilionului care înconjură un blazon regal. – Din fr. courtine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURTÍNĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franța). 2. Zid care unește flancurile a două turnuri sau bastioane. 3. Masiv de arbori sau arbuști din cuprinsul unui spațiu verde, constituit dintr-o singură specie. [< fr. courtine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CURTÍNĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franța). 2. zid de apărare al unei cetăți între două turnuri sau bastioane succesive. 3. masiv de arbori sau arbuști din cuprinsul unui spațiu verde, dintr-o singură specie. (< fr. courtine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
curtínă s. f., g.-d. art. curtínei; pl. curtíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink