Dex curând

CURẤND adv. 1. (Temporal) Peste puțin timp; îndată, imediat, numaidecât. ◊ În curând = în scurt timp, nu peste mult timp. Pe curând = în scurtă vreme, la scurt interval de timp (în raport cu prezentul). De curând = cu puțin timp înainte, nu demult. ◊ (Adjectival; înv.) În curândă vreme. 2. (Modal) Degrabă, repede. Zilele treceau curând. ◊ Mai curând = a) mai repede, mai degrabă; b) mai ușor, mai bucuros. – Lat. currendo.

CURÂND adv. Peste puțin timp; repede. ◊ În ~ nu peste mult timp. De ~ nu de mult; recent. /<lat. currendo

CURÂND adv. devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să te întorci ~.)

Curând ≠ târziu

curând adv.

CURÁ¹, curéz, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren.

CURÁ², curéz, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Lat. curare „a îngriji, a curăța”.

CÚRE vb. III v. curge.

A CURÁ ~éz tranz. (bolnavi, maladii) A supune unei cure; a trata printr-un regim curativ. /<germ. kurieren

CURÁ vb. I. tr. (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, p. ext. o boală). ♦ refl. A se supune unui tratament, unei cure. [P.i. -rez, conj. 3,6 -re. / cf. germ. kurieren, it., lat. curare – a îngriji].

CURÁ vb. I. tr. a trata un bolnav, o boală. II. refl. a se supune unui tratament, unei cure. (< germ. kurieren, lat. curare)

CURÁ vb. v. apăra, căuta, curăța, defrișa, despăduri, dezghioca, dezvinovăți, disculpa, distruge, îngriji, justifica, nimici, potopi, prăpădi, scuza, sfărâma, trata, zdrobi, zvânta.

CÚRE vb. v. alerga, curge, fugi, goni.

cúre vb. III (înv.) 1. a alerga, a fugi; a se grăbi. 2. a curge. 3. a se rostogoli, a se înșira, a se întinde. 4. a se decolora. 5. a pica, a picura, a izvorî. 6. a se desprinde, a cădea. 7. a atârna, a spânzura. 8. a se îngrămădi, a năvăli, a năpădi. 9. a se desfășura, a se petrece, a se întâmpla, a decurge. 10. a trece, a se scurge. 11. a rezulta, a proveni, a deriva.

curá (-r, -át), vb. – 1. A curăța. – 2. A despăduri, a defrișa. – 3. A desface coaja, pielița. – 4. A scoate, a elimina, a expulza. – 5. A elibera, a da drumul, a s*****i. – 6. A dezvinovăți, a absolvi de vină. – Mr. curare „a curăța”. Lat. curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); cf. ven. curare „a curăța un pui”, fr. curer, cat. escurar. Este dublet al lui cura, vb. (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (cf. Cortés 127), ca termenul rom. să fi ajuns să se confunde cu lat. colare „a strecura, a curăța un lichid”, al cărui rezultat trebuia să fie identic. – Der. curat, s. n. (dezghiocatul porumbului); curătoare, s. f. (placentă, la vacă; vas de lemn, blid); curat, adj. (dezghiocat, desfăcut, defrișat, eliberat; iertat; curățit; lipsit de murdărie, pur; autentic, veritabil, adevărat; senin, clar, neprihănit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curăți, vb. (a înlătura murdăria, a spăla; a defrișa, a despăduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; refl., a pierde totul, a rămîne fără un sfanț; fam., a muri, a da ortu popii; fam., a fura, a șmangli; a da un purgativ; a spăla de păcate, a salva, a izbăvi, a purifica; refl., a se justifica, a se dezvinovăți); necurăți, vb. (a trăi în păcat); curățitor, adj. (care curăță; purificator); curățitură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; gunoi; resturi); curățiciune, s. f. (înv., puritate); curăție, s. f. (curăție; puritate; neprihănire, nevinovăție; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvînt puțin înv.; necurăție, s. f. (murdărie; păcat, faptă rea; patimă condamnabilă; viciu; m*********e); curățenie, s. f. (calitatea de a fi curat; puritate; neprihănire; m*********e; purgativ; cinste, corectitudine; Arg., catastrofă); necurățenie, s. f. (murdărie; excrement); curătură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; teren desțelenit; coji curățate; frunze uscate; pleavă, ciuruială); curățitoare, s. f. (sită, ciur). Curat, mr., megl. curat, istr. curǫt, ar putea fi și reprezentant direct al lat. curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, GS, III, 443), sau al lat. colatus (Pușcariu 457; ZRPh., XXVII, 738; REW 2035a). Prima ipoteză este mai probabilă și este suficientă, cf. calabr. curare „a spăla pînza”, comel. kuratu „piele argăsită” (Tagliavini, Arch. Rom., X, 132). Din rom. provine săs. curat(ich) „curat”. Pentru curătură, Candrea-Dens., 452 propune și o der. directă din latină.

cúre (-r, -rs), vb. – 1. A fugi, a merge în goană. – 2. A c*rge un lichid. – 3. A se sc*rge, a ieși o secreție din corp. – 4. A se revărsa. – 5. A se sc*rge lichid dintr-un vas. – 6. A se îngrămădi, a năvăli, a se îmbulzi. – 7. A se risipi, a se întinde. – 8. (Înv.) A se dezvolta, a se produce. – 9. A se sc*rge, a trece. – 10. (Înv.) A rezulta, a proveni, a dec*rge. – 11. A cădea, a se vărsa, a se risipi. – 12. A recădea. – Var. c*ra. Mr. c*r, c*rare, megl. c*r. Lat. cŭrrĕre (Pușcariu 455; Candrea-Dens., 451; REW 2412; DAR); cf. it. correre, prov., cat., sp., port. correr, fr. courir. Cf. și c*rînd, c*rge. Este cuvînt înv., aproape complet substituit în literatură prin c*rge (totuși, mai sînt scriitori care preferă să scrie c*ră în loc de c*rge); însă este comun în limbajul popular. Asimilat în parte cu c*ra „a c*răța”, prin intermediul var. Der. c*rător, adj. (care aleargă; c*rent); c*rătoare, s. f. (vas de lemn care servește la a transvaza vinul), se confundă cu der. identic de la c*ra „a c*răța”; c*rător, s. n. (brînză în calup); c*răre, s. f. (înv., sc*rgere; înv., s****ă); c*rătură, s. f. (vas pentru a transvaza vinul); c*rsoare, s. f. (c*rs revărsare; diaree; trecere a timpului; dec*rs), cuvînt înv. (sec. XVII), pe care Candrea-Dens., 459 îl derivă direct din lat. c*rsoria; c*rsură (var. c*rsătură), s. f. (c*rs; revărsare; diaree), cuvînt înv., pe care DAR îl consideră că provine direct din lat. c*rsura; sc*re (var. sc*ra), vb. (a c*rge, a se revărsa, a se sc*rge, a trece), pe care Candrea-Dens., 454 îl deduce din lat. excŭrrĕre; sc*rsoare (var. sc*rs(ăt)ură), s. f. (sc*rgere; flux; puroi; drojdie, depunere); înc*ra, vb. (a fugi, a face calul să fugă; despre cai, a alerga; refl., a se fugări, a se urmări vînatul), pe care Pușcariu Dacor., IV, 687 și DAR îl consideră der. de la un lat. *inc*rrare, factitiv de la c*rrere, cf. Candrea-Dens., 463; înc*rătură (var. înc*rătoare), s. f. (c*rsă de cai; hipodrom). – Cf. c*rsă, c*rînd. Der. neol. c*rent, adj., din lat. correntem, fr. courant; c*rent, s. m.; c*renta, vb. (a electrocuta); c*rs, s. n., din fr. cours; c*rsă, s. f., din fr. course; c*rsier, s. m. (armăsar), din fr. coursier, înv.; c*rsist, s. m.; c*rsiv, adj., din fr. c*rsif; c*rsivitate, s. f.; c*rier, s. m., din fr. courrier; c*rtier, s. m., din fr. courtier; c*rtaj, s. n., din fr. courtage.

curá (a curăța știuleții) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză/cúră

curá (a trata un bolnav) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză

de curând prep. + adv.

în curând loc. adv.

ATRA CURA (lat.) grija neagră – Horațiu, „Ode”, III, 1, 40: „Post equitem sedet atra cura” („În spatele călărețului stă grija neagră”). Pe drumul vieții, moartea îl însoțește permanent oe om. V. și Il vivere è un correre alla morte.

CRESCENTEM SEQUITUR CURA PECUNIAM (lat.) creșterea avuției aduce după sine grija – Horațiu, „Ode”, III, 16, 17.

CURA TE IPSUM! v. MEDICE, CURA TE IPSUM!

MEDICE, CURA TE IPSUM! (lat.) doctore, vindecă-te pe tine! – Dicton prin care se recomandă celor care dau sfaturi altora, să le urmeze ei înșiși, mai întâi.