Dex curăța

CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curățí vb. IV] – Din curat.

CURĂȚÁ vb. 1. v. deretica. 2. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (~ murdăria de pe jos.) 3. v. șterge. (~ praful.) 4. (înv. și reg.) a cura, (Transilv.) a tăgăși. (A ~ un obiect de murdărie.) 5. v. purifica. 6. v. dezinfecta. 7. (înv.) a cura. (~ un fruct de coajă.)

CURĂȚÁ vb. v. asasina, debarasa, deceda, descotorosi, dispărea, duce, izbăvi, mântui, muri, omorî, pieri, prăpădi, purifica, răposa, răscumpăra, salva, scăpa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, ucide.

curățá vb., ind. prez. 1 sg. cúrăț, 2 sg. cúreți, 3 sg. și pl. cúrăță; conj. prez. 3 sg. și pl. cúrețe; ger. curățând

A CURĂȚÁ cúrăț tranz. 1) A face să se curățe. ~ o haină. ~ un iaz. 2) (fructe, legume, ouă etc.) A lipsi de stratul de deasupra (coajă, pieliță, puf). 3) pop. A lipsi de viață; a omorî; a ucide. /Din curat

A SE CURĂȚÁ mă cúrăț intranz. 1) A deveni (mai) curat prin înlăturarea murdăriei sau a impurităților. 2) fig. (despre persoane) A deveni (mai) curat moralicește; a se purifica. 3) pop. A rămâne fără nici un ban; a se lefteri. 4) fig. A înceta din viață; a deceda; a muri. /Din curat

A (se) curăța ≠ a (se) mânji, a (se) murdări