CURĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, curăței, -ele, adj. Diminutiv al lui curat; destul de curat, îngrijit; p. ext. (despre oameni) frumușel, drăguț, simpatic. ♦ Lucrat îngrijit; bunicel. – Curat + suf. -el, -ea, -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURĂȚÉL adj. îngrijit, spălat, spălățel, (înv. și reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curățél adj. m., pl. curățéi; f. sg. curățícă/curățeá, pl. curățéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURĂȚELE, com. în jud. Bihor; 3.051 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink