Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CURĂȚÉNIE, curățenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat. 2. Dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. -enie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CURĂȚÉNIE s. 1. v. dereticare. 2. salubritate, (livr.) salubrizare. (Serviciul de ~; ~ orașului.) 3. v. puritate. 4. v. limpezime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CURĂȚÉNIE s. v. candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocență, integritate, laxativ, lealitate, neprihănire, nevinovăție, onestitate, pudicitate, pudoare, purgativ, v*********e.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
curățénie s. f. (sil. -ni-e), art. curățénia (sil. -ni-a), g.-d. art. curățéniei; pl. curățénii, art. curățéniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CURĂȚÉNIE ~i f. 1) Stare a ceea ce este curat; calitatea de a fi curat. ◊ A face ~ a deretica. 2) fig. Însușirea de a fi curat sufletește; cinste; puritate; sinceritate. 3) pop. Medicament care are calitatea de a curăța tubul digestiv; purgativ. /curat + suf. ~enie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IARBĂ-DE-CURĂȚÉNIE s. v. cucurig.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)