CÚSCRU, cuscri, s. m. Tatăl unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț; (la pl.) părinții unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. – Lat. consoc(e)rum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÚSCRU s. v. cuscrișor, mierea-ursului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cúscru (cúscri), s. m. – 1. Grad de rudenie spirituală între părinții soților. – 2. Impropriu, gradul de rudenie spirituală între fratele unui soț și fratele soției. – 3. În unele regiuni, martorul de cununie al miresei. – 4. Cumătru. – 5. Plantă (Pulmonaria officinalis). – Mr. cuscru, cuscur, megl., istr. cuscru. Lat. consǒcer (Pușcariu 464; REW 2166; DAR; Philippide, II, 638), cf. alb. krušk, vegl. consegro, sp. consuegro. Termen general răspîndit (ALR, I, 265). Der. cuscrie (var. cuscrenie), s. f. (gradul de rudenie între cuscri); cuscră, s. f. (mama unuia dintre soți în raport cu mama celuilalt); cuscret, s. n. (rude, neamuri); încuscri, vb. (a-și căsători copiii, a deveni cuscri); cuscrișor, s. m. (plantă, Pulmonaria officinalis). Din rom. provin bg. kuskr (Capidan, Raporturile, 232) și mag. kuszkura (Edelspacher 16).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cúscru s. m., art. cúscrul; pl. cúscri, art. cúscrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÚSCRU ~i m. Tatăl unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. /<lat. consoc(e)rum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink