CUSURGÍU, -ÍE, cusurgii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) înclinată să găsească cusururi (1) la orice; (persoană) care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cusurgíu s. m., art. cusurgíul; pl. cusurgíi, art. cusurgíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUSURGÍU ~i m. pop. Persoană care caută cusururi în toate. /cusur + suf. ~giu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink