CUTUMIÁR, -Ă, cutumiari, -e, adj. Care ține de cutumă, privitor la cutumă; tradițional. [Pr.: -mi-ar] – Din fr. coutumier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUTUMIÁR, -Ă adj. Referitor la cutumă; tradițional, consuetudinar. [Pron. -mi-ar. / cf. fr. coutumier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUTUMIÁR, -Ă adj. referitor la cutumă; consuetudinar. ♦ drept ~ = ansamblu de datini, obiceiuri ale unei regiuni sau țări având putere de lege; obiceiul pământului. (< fr. coutumier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CUTUMIÁR adj. (JUR.) consuetudinar. (Practică ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cutumiár adj. m. (sil. -mi-ar), pl. cutumiári; f. sg. cutumiáră, pl. cutumiáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUTUMIÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de cutumă; propriu cutumei; tradițional. [Sil. -mi-ar] /<fr. coutumier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink