Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CUTÚMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată: consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUTÚMĂ s.f. (Jur.) Normă de drept nescrisă, adoptată prin tradiție; consuetudine. [< fr. coutume].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUTÚMĂ s. f. normă de drept nescrisă, adoptată prin tradiție; consuetudine. (< fr. coutume)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CUTÚMĂ s. (JUR.) consuetudine, datină, obicei, tradiție, uz, uzanță. (Practică consacrată prin ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cutúmă s. f., g.-d. art. cutúmei; pl. cutúme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUTÚMĂ ~e f. Normă de drept nescrisă, consfințită prin tradiție; obiceiul pământului. /<fr. coutume
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)