CUVERTÚRĂ, cuverturi, s. f. Învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (când doarme). – Din fr. couverture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUVERTÚRĂ s.f. 1. Învelitoare pentru masă, pentru pat etc. 2. (Geol.) Ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. [< fr. couverture].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CUVERTÚRĂ s. f. 1. învelitoare pentru masă, pat etc. 2. (geol.) ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. (< fr. couverture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CUVERTÚRĂ s. 1. v. pătură. 2. v. glazură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cuvertúră s. f., g.-d. art. cuvertúrii; pl. cuvertúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUVERTÚRĂ ~i f. Învelitoare pentru pat, masă sau cu care se învelește cineva când doarme. /<fr. couverture
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink