CUVIÓS, -OÁSĂ, cuvioși, -oase. adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat: în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. 2. (Înv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUVIÓS adj. v. credincios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cuviós adj. m. (sil. -vi-os), pl. cuvióși; f. sg. cuvioásă, pl. cuvioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUVIÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; evlavios; cucernic. [Sil. -vi-os] /a se cuveni + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CUVIÓS2 ~óși m. Calificativ pus înaintea numelui călugărilor. [Sil. -vi-os] /a se cuveni + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink