CUȚITÁR, cuțitari, s. m. 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat. 2. (Fam.) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuș. – Cuțit + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cuțitár s. m., pl. cuțitári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUȚITÁR ~i m. 1) Persoană care face sau vinde cuțite. 2) fam. Scandalagiu gata oricând să scoată cuțitul și să lovească. /cuțit + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink