CUȚITÁȘ, cuțitașe, s. n. Diminutiv al lui cuțit. ◊ Cuțit cu lamă de dimensiuni mici, folosit la desprinderea de așchii sau în lucrări de gravare, retușare etc. ♦ (Pop.) Briceag. – Cuțit + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cuțitáș s. n., pl. cuțitáșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CUȚITÁȘ ~e n. (diminutiv de la cuțit) 1) Cuțit cu lamă mică folosit, mai ales, în lucrările de gravare. 2) Cuțit de buzunar cu una sau mai multe limbi pliante, care se închid în plăsele. /cuțit + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink