CVARTÍR, cvartiruri, s. n. Locuință temporară a unui grup de oameni în trecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva își așază locuința. ♦ (Reg.) Locuință cu caracter provizoriu (într-o familie străină); gazdă. – Din rus. kvartira.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cvartír s. n., pl. cvartíruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink