CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂNEPIOÁRĂ s. (BOT.; Eupatorium cannabinum) (reg.) dumbravnic, cânepa-codrului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÂNEPIOÁRĂ s. v. cânepar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cânepioáră s. f. (sil. -pioa-), g.-d. art. cânepioárei; (plante) pl. cânepioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cînepĭoáră (vest) și cîni- (est) f., pl. e (dim. d. cînepă). Dumbravnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink