CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S. m. (Înv.) Cântăreț (1) (de profesie). 3. S. m. (Înv.) Cântăreț (2). 4. s. m. (Pop.) Cocoș. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂNTĂTÓR adj. (înv.) cântăreț. (Pasăre ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÂNTĂTÓR s. v. cântăreț, cocoș, poet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cântătór adj. m., s. m., pl. cântătóri; f. sg. și pl. cântătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂNTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre persoane sau despre păsări) Care cântă frumos; care are darul de a cânta. /a cânta + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
sturz cântătór s. m. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cîntătór, -oáre adj. Care cîntă. Fig. Cocoș. Pe la cîntătorĭ, cînd cîntă cocoșiĭ, noaptea spre dimineață.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink