cârceág s.n. (reg.) ulcior de pământ; burdac, burloi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
1) cîrceág n., pl. ege (sîrb. krčag, id. Bern. 1, 665). Ban. Hațeg. Urcĭor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) cîrceág n., pl. inuz. urĭ (vsl. hrŭčĭgŭ. Bărb. Ind. 246. V. horcăĭ). O boală a oilor (și altor vite) cauzată de un parazit microscopic (piroplasma) care atacă globulele roșiĭ ale sîngeluĭ și care se transmite pin [!] împunsăturile căpușilor. Se vindecă pin injecțiunĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink