CÂRCÉIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRCÉIE s. v. brățară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cârcéie (piesă de legătură) s.f., art. cârcéia, g.-d. art. cârcéiei / cârcéii; pl. cârcéie / cârcéi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂRCÉIE ~ f. Obiect de lemn sau de metal cu care se leagă tânjala de proțap, când se înjugă a doua pereche de boi. /Din cârcel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cîrcéĭe f., pl. eĭ (d. sîrb. krčalo saŭ d. rom. cîrcel). Est. Pĭesa care leagă tînjala de proțap (ĭa [!] poate fi de lemn orĭ un lanț).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink