CÂRCOTÁȘ, -Ă, cârcotași, -e, adj., s. m. și f. (Pop. și fam.) (Om) care caută mereu ceartă, care e veșnic nemulțumit. – Cârcotă + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRCOTÁȘ adj., s. șicanator, (rar) procesiv, (pop.) cârtitor, gâlcevitor, (Mold. și Bucov.) cârciogar. (Om ~ .)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cârcotáș adj. m., s. m., pl. cârcotáși; f. sg. cârcotáșă, pl. cârcotáșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂRCOTÁȘ ~ă (~i, ~e) și substantival pop. Care este permanent nemulțumit; care caută mereu gâlceavă, ceartă. /cârcotă + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cîrcotáș, -ă adj. (d. cîrcotă). Care caută ceartă, care te șicanează p. nimicurĭ: om cîrcotaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink