CÂRLIGÉL, cârligele, s. n. Diminutiv al lui cârlig; cârligaș. – Cârlig + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRLIGÉL s. cârligaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÂRLIGÉL s. v. croșetă, igliță, răculeț, toporaș, violetă, viorea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cârligél s. n., pl. cârligéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cîrligél n., pl. e. Cîrlig mic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink