CÂRPÁCI, cârpaci, s. m. Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. ♦ Meseriaș sau, p. gener. persoană care lucrează prost. – Din bg. kărpač.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Cârpaci ≠ meșter
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
cârpáci s. m. (sil. -paci), pl. cârpáci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂRPÁCI ~ m. 1) Meseriaș care repară obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte. 2) depr. Meseriaș care lucrează rău. /<bulg. kărpaț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cîrpáci (cârpáci), s. m. – 1. Meseriaș care peticește. – 2. Persoană care lucrează prost. – Mr. cîrpaci. Sl. (bg. kurpačĭ, cf. Conev 60; slov. kèrpač). – Der. cîrpăci (var. cîrpoci, cîrpogi), vb. (a petici; a lucra prost); cîrpăceală, cîrpăcie, s. f. (lucru prost făcut); cîrpăcitor, adj. (care peticește). Cf. cîrpă, cîrpi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cîrpácĭ m. (bg. kŭrpačĭ). Care drege încălțăminte saŭ și haĭne vechĭ. Fig.. Lucrător saŭ scriitor prost. – Fem. cîrpace, pl. tot așa.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink