CẤRTIȚĂ, cârtițe, s. f. Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiți de o membrană, cu blană neagră, cu labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în galerii subterane; sobol (Talpa euripaea). – Din bg. kărtica, scr. krtica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRTIȚĂ s. (ZOOL.; Talpa europaea) sobol, (reg.) mitorlan, orb, orbeț, șoarece-chior, (Ban. și Transilv.) mușuroi, (Ban., Transilv. și Munt.) șomâc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÂRTIȚĂ s. v. farcin, morvă, morvă cutanată, răpciugă, scrofulă, scrofuloză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cârtiță s. f., g.-d. art. cârtiței; pl. cârtițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂRTIȚĂ ~e f. Mamifer insectivor de talie mică, cu blană neagră prețioasă, cu ochii ascunși sub o membrană și labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în pământ; sobol. [G.-D. cârtiței] /<bulg. cărtica, sb. krtica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cîrtíță (cấrtițe), s. f. – Mic mamifer insectivor, cu blana neagră, sobol (Talpa europea). Sl. (bg. kŭrtica, sb. krtica, cr., slov. kèrtica), din sl. krŭtŭ „cîrtiță” (Cihac, II, 44; Philippide, Principii, 38; Conev 56). Din rom. vine mag. kertica (Edelspacher 16).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cî́rtiță f., pl. e (bg. kŭrtica, sîrb. krtica d. vsl. krŭtŭ. D. rom. vine ung. kertica). Un fel de guzgan insectivor (numit și chițorlan și sobol), cu păru negru, cu ochiĭ puțin dezvoltațĭ și care trăĭește supt [!] pămînt scormolindu-l [!] și făcînd moșoroaĭe (talpa europaea). O boală manifestată pin [!] nodurĭ supt pele [!]. (Poporu crede c´o capețĭ dacă stricĭ moșoroaĭele de cîrtiță). V. cățelu (pămîntuluĭ), popondoc, șomîc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink