CÂRÂIÁLĂ, cârâieli, s. f. Faptul de a (se) cârâi. 1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit1. 2. Fig. (Fam.) Cârtire; ceartă. [Pr.: -râ-ia-] – Cârâi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRÂIÁLĂ s. cârâit. (~ de găină.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÂRÂIÁLĂ s. v. ciondăneală, ciorovăială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cârâiálă s. f. (sil. -râ-ia-), g.-d. art. cârâiélii; pl. cârâiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink