Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
CẤRĂ s. f. (Pop.; în expr.) A se ține de câra cuiva = a stărui pe lângă cineva, a depune insistențe pentru a determina pe cineva să facă un lucru. A fi în câră cu cineva = a fi în ceartă, în dușmănie cu cineva. – Din cârâi (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRĂ s. (IHT.; Cobitis aurata balcanica) (reg.) sacagiță, sfârlă, (prin Bucov.) sacăucă, (prin Mold.) smorlă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÂRĂ s. v. zvârlugă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
câră s. f., g.-d. art. cârii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cî́ră f., pl. ĭ (d. cîr, cîrîĭ). Vest. Cîrîĭală, cicăleală, mustrare, observațiunĭ: m´am săturat de cîra luĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink