CẤȘLĂ, câșle, s. f. 1. (Înv.) Așezământ provizoriu (turcesc sau tătăresc). 2. Așezare de păstori unde se mulg oile sau vacile; stână. – Tc. kișla.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
câșlă s.f. 1. (înv.) cartier de iarnă (tătăresc). 2. (înv.) așezământ provizoriu (tătăresc). 3. așezământ provizoriu de păstori; stână, târlă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
câșlă (cấșle), s. f. – 1. (Înv.) Tabără de iarnă a tătarilor. – 2. Tabără, campament. – 3. Așezare stabilă a ciobanilor, mai ales în timpul iernii. – Mr. cășlă, megl. cășlá. Tc. kișla „cazarmă” (Șeineanu, II, 93; Lokotsch 1281), cf. bg. kŭsla, rus. kišlja „gospodărie”. – Der. cîșlar, s. m. (baci); cîșlăriță, s. f. (băciță); cîșlărie, s. f. (așezare a ciobanilor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cî́șlă f., pl. e (turc. kyšla, cazarmă, d. kyš, ĭarnă, adică „locuință de ĭarnă”; rus. kišlĕá, fermă). Stînă de ĭarnă saŭ și de vară (tîrlă, perdea, odaĭe). Comarnic provizorĭŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink