Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: câștiga (verb tranzitiv) , câștigare (substantiv feminin)   
CÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a câștiga.V. câștiga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂȘTIGÁRE s. 1. v. repurtare. 2. cucerire, dobândire. (~ unui titlu de campion.) 3. v. dobândire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Câștigare ≠ pierdere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
câștigáre s. f., g.-d. art. câștigării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂȘTIGÁ, câștíg, vb. I. 1. Tranz. A obține bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obține experiență, cunoștințe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Câștigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obține, a cuceri victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat în..., a-și spori conținutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CÂȘTIGÁ câștíg 1. tranz. 1) (bani sau bunuri materiale) A dobândi prin muncă (sau prin alte mijloace). 2) fig. A obține prin muncă sau prin luptă susținută. ~ simpatia publicului. ~ bunăvoința colegilor. 3) (lupte, partide, procese etc.) A obține înregistrând victorie. 2. intranz. 1) A avea un câștig. 2) A-și spori valoarea (sau conținutul, greutatea etc.). /<lat. castigare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÂȘTIGÁ vb. 1. a beneficia, a folosi, a profita. (El nu ~ nimic din asta?) 2. v. căpăta. 3. v. repurta. 4. v. izbândi. 5. a cuceri, a dobândi. (A ~ titlul de campion.) 6. v. dobândi. 7. v. cuceri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÂȘTIGÁ vb. v. aranja, căuta, curăța, deretica, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, îngriji, scutura, spilcui, strânge, vedea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A câștiga ≠ a păgubi, a pierde
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
cîștigá (câștíg, câștigát), vb.1. (Trans.) A crește, a îngriji. – 2. (Refl., rar) A se îngrji, a se dichisi. – 3. A obține, a face rost. – 4. A cîștiga. – 5. A progresa, a îmbunătăți. – Mr. cîștigă, s. f. (grijă), cîștigare, vb. (a cîștiga). Lat. castigare, de la castus (Pușcariu 377; Candrea-Dens., 359; REW 1746; DAR); cf. it. castigare, prov., sp., port. castigar, fr. châtier; cu evoluție semantică diferită. Pentru evoluția rom., cf. Skok, Dacor., IX, 216 și v. sard. castigare „a conserva.” Der. cîștig, s. n. (grijă; beneficiu; profit, folos); cîștigă, s. f. (înv., grijă); cîștigos, adj. (folositor). Sb. kaštiga, s. f. (pedeapsă); kaštigovati, vb. (a pedepsi), nu par a explica prin rom., cum credea Candrea, Elemente, 407. Pentru var. mold. cîșlig, cf. Graur, BL, V, 58.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
câștigá vb., ind. prez. 1 sg. câștíg, 3 sg. și pl. câștígă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
2) cîștíg (est) și căștig (vest), a v. tr. (lat. castigo, -áre, pedepsesc, îndreptez, corijez, d. castus, curat, și agere, a face; it. castigare, pv. castiar, fr. châtier, sp. pg. castigar, a pedepsi. D. rom. vine sîrb. kaštigovati, a pedepsi, kaštiga, pedeapsă. V. purg). Obțin pin [!] muncă: a cîștiga un franc, un proces, o bătălie. Obțin pin sorț: a cîștiga la loterie. Fig. Atrag: a cîștiga pe cineva pin blîndeță [!], a cîștiga inima cuĭva. V. refl. Vechĭ. Vest. Mă îngrijesc, am grijă. – În est pop. cîșlig.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)