CÂȘTIGĂTÓR, -OÁRE, câștigători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.). ♦ (Animal, îndeosebi cal) victorios într-o întrecere sportivă. 2. Adj. Care asigură câștigul, care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept. – Câștiga + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂȘTIGĂTÓR adj., s. v. victorios. (~ într-o compe-tiție.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
câștigătór adj. m., s. m., pl. câștigătóri; f. sg. și pl. câștigătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂȘTIGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care câștigă. 2) Care dă dreptul la câștig. Bilet ~. /a câștiga + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink