CĂCIULÁR, căciulari, s. m. 1. Meseriaș care lucrează căciuli. 2. Infanterist în vechea armată română. – Căciulă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂCIULÁR, căciulari, s. m. 1. Meseriaș care lucrează căciuli. 2. Infanterist în vechea armată română. – Din căciulă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂCIULÁR s. v. dorobanț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căciulár s. m., pl. căciulári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căcĭulár m. (d. căcĭulă). Acela care face saŭ vinde căcĭulĭ. Fam. Dorobanț (în a căruĭ uniformă e caracteristică căcĭula). Trans. June (arcaș). V. cojocar, opincar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂCIULÁR ~i m. Meșter care coase căciuli. [Sil. că-ciu-] /caciulă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink