CĂCIULEÁLĂ, căciuleli, s. f. Căciulire. – Căciuli + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂCIULEÁLĂ, căciuleli, s. f. Căciulire. – Din căciuli + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂCIULEÁLĂ s. v. înjosire, ploconeală, plo-conire, umilire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căciuleálă s. f., g.-d. art. căciulélii; pl. căciuléli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink