CĂIERÉL, căierele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui caier. [Pr.: că-ie-] – Caier + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂIERÉL, căierele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui caier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
căierél s. n., pl. căieréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink