CĂLDÁRE, căldări, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; găleată. ◊ Căldare de abur = instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decât cea atmosferică; cazan cu abur. Căldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Conținutul unei căldări (1). II. (Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Căldare glaciară = circ glaciar. – Lat. caldaria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLDÁRE, căldări, s. f. I. 1. Vas mare, rotund, de obicei de aramă, în care se păstrează sau se fierbe apă. ◊ Căldare de aburi = instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decât cea atmosferică; cazan de aburi. Căldare de rachiu = cazan de distilat rachiul. 2. Găleată. II. (Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, pricinuită de eroziunea în vârtejuri la baza unei cascade; cazan. – Lat. caldaria.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLDÁRE s. 1. v. găleată. 2. v. circ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căldáre (căldắri), s. f. – 1. Găleată. – 2. Alambic. – 3. Cristelniță. – 4. Depresiune circulară în munți. – Mr. căldare, megl. căldari. Lat. caldāria (Pușcariu, 259; REW 1503; Candrea-Dens., 229; DAR); cf. it. caldaia, caldaio, prov. caudera, fr. chaudière, sp. caldera, port. caldeira. Der. căldărar, s. m. (meșteșugar care face sau repară căldări); căldărăresc, adj. (de căldărar); căldărărie, s. f. (atelier de făcut căldări, cazane etc.); căldărărit, s. n. (meseria de căldărar); căldări, vb. (Trans., a murdări); căldărit, s. n. (înv., impozit pe distilarea alcoolului); căldărușe, s. f. (dim. al lui căldare; plantă Aquilegia vulgaris; recipient pentru aspersor; varietate de struguri negri). Din rom. poate proveni ngr. ϰαρδάρι.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
căldáre s. f., g.-d. art. căldării; pl. căldări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căldáre f., pl. ărĭ (lat. caldaria, it. caldaja, fr. chauaière, sp. caldera). Vas culinar de aramă saŭ de alt metal de fert [!] apă ș. a. Cazan de mașină de abur.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂLDÁRE ~ări f. 1) Vas de metal sau de material plastic, cu toartă, în care se aduce sau se păstrează apa; găleată. 2) Conținutul unui asemenea vas. 3) geol. Depresiune circulară apărută în urma acțiunii factorilor naturali; cazan. [G.-D. căldării] /<lat. caldaria
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink