Dex căldură

CĂLDURĂ, călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzație produsă de corpurile calde; temperatură ridicată. 2. (Fiz.) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic; p. ext. parte a fizicii care studiază fenomenele termice. ◊ Căldură specifică = căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. ◊ Căldură animală = energie calorică rezultată în decursul metabolismului pe seama proceselor de oxidare a substanțelor nutritive. 3. (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte; vreme toridă. 4. (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 5. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecțiune, amabilitate, prietenie. 6. (La pl.) Perioadă din ciclul s****l în care animalele femele manifestă dorința naturală de a se împerechea. – Lat. pop. caldura.

CĂLDÚRĂ, călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; temperatură ridicată. ♦ (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte. ♦ (Fiz.) Formă de mișcare a materiei care se poate exprima în unități de energie sau în calorii. ♦ (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 2. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecțiune, amabilitate, prietenie. – Lat. *caldura.

CĂLDÚRĂ s. 1. cald. 2. (la pl.) v. caniculă. 3. (la pl.) v. febră.

CĂLDÚRĂ s. v. afecțiune, ardoare, avânt, bunăvoință, c**********e, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, prietenie.

Căldură ≠ frig, răceală, răcoare

căldúră (căldúri), s. f. – 1. Stare de încălzire a unui corp. – 2. Însuflețire, patimă, înflăcărare. – 3. Febră. – 4. Libido, perioadă de împerechere. – 5. (Arg.) Sîni, țîțe. – 6. (Arg.) Vestă, haină. Mr. căldură. Lat. *caldūra (Pușcariu 261; REW 1505; Candrea-Dens., 230; DAR); a cărui existență se confirmă prin it. caldura, prov. kaudüro. Cf. cald, scălda. – Der. călduros, adj. (care păstrează căldura, fierbinte, sufocant; arzător, înflăcărat; însuflețit, în călduri).

căldúră s. f., g.-d. art. căldúrii; pl. căldúri

căldúră f., pl. ĭ (d. cald). Calitatea de a fi cald, cum e focu saŭ corpu omuluĭ în raport cu gheața. Fig. Ardoare: căldura lupteĭ. Afabilitate: a primi pe cineva cu căldură. A fi în căldurĭ (vorbind de vite), a fi în ardoare s*****ă. V. călîŭ.

CĂLDÚRĂ ~i f. 1) Stare de încălzire a unui corp. 2) Senzație produsă de corpurile calde. 3) Timp călduros. 4) fiz. Formă de mișcare a materiei, care se exprimă în calorii. ~ de evaporare. 5) la pl. Temperatură ridicată a corpului; febră. 6) fig. Manifestare de entuziasm; înfocare; ardoare; patimă. A vorbi cu ~. 7) fig. Manifestare de bunăvoință, de amabilitate, de prietenie. A primi pe cineva cu ~. [G.-D. căldurii] /<lat. caldura