CĂLEÁP, călepe, s. n. (Reg.) Rășchitor mic; p. ext. scul. – Din tc. keleb.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLEÁP, călepe, s. n. (Reg.) Scul. – Tc. keleb „rășchitor”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
căleáp (-puri), s. n. – 1. Rășchitor. – 2. Scul. – Var. călep. Tc. kelep (DAR). Puțin folosit. L. Spitzer, Mitt. Wien, 138 a confundat var. călep cu calup.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
căleáp s. n., pl. călépe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căleáp și caleáp n., pl. epe (turc. kelep și kullab, rîșchitor). Nord. Scul, legătură de 30-40 de jurubițe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink